„Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă, tremurând.” (Psalmul 2:11)

Nu cu multă vreme în urmă ateii din Londra au reușit inscripționarea unor autobuze cu următorul mesaj: „Probabil că nu există Dumnezeu. Așa că nu-ți mai face griji și bucurăte de viață”. Creștinii nu sunt luați prin surprindere de o așa atitudine. Scriptura ne avertizează că în vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. (2Timotei 3:4) Pentru credincioși, atât evrei cât și creștini dintre neamuri, respectul și teama față de Dumnezeu au fost întotdeauna un mod de a fi. Evreul spune: „Frica de Domnul, iată comoara Sionului”. (Isaia 33:6) Cel dintâi evreu și creștin în același timp, Hristos Domnul, predica: „Vă spun vouă prietenii Mei: să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți”. (Luca 12:4-5)

Cu cele afirmate mai sus începem să răspundem la întrebarea: De ce să ne temem de Dumnezeu? Nu pot fi doar indiferent față de El? ... Nu ajunge doar să-L respect? ... De ce să-mi fie frică de Dumnezeu? ... Iată câteva răspunsuri oferite de Biblie:

-Teme-te de Dumnezeu pentru că El este, și este mare. Profetul inspirat spune: „Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta... Ți se cuvine teama; ... ” (Ieremia 10:6-7) Ai vreo idee despre măreția și puterea lui Dumnezeu? ...

-Teme-te de Dumnezeu pentru că El este înfricoșător. Evreii s-au convins de aceasta atunci când, la Muntele Sinai, au văzut și auzit ceva din slava lui Dumnezeu. Scriptura spune că; „La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea departe. Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim”.  (Exodul 20:18b-19)

-Teme-te de Dumnezeu pentru că El pedepsește răul. În Decalog ni se spune: „Eu sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc nelegiuirea... ” (Exodul 20:5) Ai auzit ce s-a întâmplat cu îngerii care nu și-au păstrat vrednicia? Dar cu răii de pe vremea lui Noe? Dar cu sodomiții? Ai auzit ce s-a întâmplat cu evreii, poporul Domnului, care L-au nesocotit pe Domnul Dumnezeul lor? ...

-Teme-te de Dumnezeu pentru că în El ai viața, mișcarea și ființa.  Psalmistul, vorbind despre relația lui Dumnezeu cu creația Sa, spune: „Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale. Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură, le iei Tu suflarea: ele mor, și se întorc în țărâna lor”. (Psalmul 104:28b-29) Înțelegi omule, depindem de voința Domnului 100%.

-În contextul acesta teama de Dumnezeu este o dovadă de sănătate intelectuală, lipsa acesteia este inconștiență.

Teama este o stare de neliniște, frică, tulburare, spaimă, ... și poate fi provocată de multe lucruri. Teama de Dumnezeu este dată de micimea noastră pusă alături de măreția Lui, de starea noastră păcătoasă pusă alături de sfințenia Sa. (Genesa 3:10; Ioan 19:8) Însă, teama celor credincioși față de Dumnezeu izvorăște dintr-o inimă regenerată. Această teamă voluntară și benefică este numită în Noul Testament evlavie. Este teama pe care o are un copil față de părintele său, și care își are originea (familiaritatea) în răscumpărarea celor credincioși. (Romani 5:1-2,8:15) Un om care se teme de Dumnezeu în felul acesta, Îl cunoaște pe Domnul, Îl respectă pe Domnul, Îl cinstește pe Domnul. Un om evlavios se închină înaintea lui Dumnezeu, urmărește voia lui Dumnezeu, se încrede în Dumnezeu. O astfel de persoană cultivă mereu evlavia în viața sa și a semenilor săi. (Deut. 17:19; 2Împărați 17:28; Ps. 86:11)

Este un fapt, atunci când nu te temi de Dumnezeu ești tentat să te temi de orice, când însă ai frică de Domnul, nu te mai temi de nimic, știind că ești în voia Lui și El, Cel mai puternic dintre toți, îți este binevoitor.

Ultima învățătură a înțeleptului Solomon: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. (Ecl. 12:13-14)